*curs de miracole* în epiderma ta scrijelesc o scrisoare tandră în care dorul meu vibrează chemări subtile mai adânc ca tăcerea înainte de-a începe să desenez în dorință vreun chip îl dăruiesc oceanului să-i hrănească toate vietățile și misterele să-i învețe pulsul și culoarea atât de specială după ce i-a sorbit hăurile decojesc tainele mătănii să-i fie pentru rugăciuni scoicii nu trebuie decât să-i adopt sidefiul podoabelor înainte de-a se nemurii perlă iia văluroasă a voluptății îmbrac atâtea smerite înserări au acceptat unduios în hățișuri iubirii să-i urmez pașii (pericolul își mărește cifra octanică) precum umbra dar mai presus de orice refracție dorul nevăzută prezență tușează nimic nu este iertat clemența e o virtute care-i lipsește intersecții popasuri în curburi de efemer sunt arse sub limba-i de cer sălbăticiune care-și duce mândră în blană jertfirile de-o parte și de alta a toate atingerile viața filată în decari tăiată de ași cu măiestria trișorului egală cu ea însăși precum răsfrângerea conștiinței de sine în ochiul supremului sârma ghimpată a universului nu-i oprește arcuirea saltului doar pasărea îi poate acroșa văzduhurile aripa-i poate odihni imploziile cât o clipire a veșniciei înainte de-o altă erupție a galaxiilor din vene ființarea împănată cu dor uneori nici zeii n-o pot purta dacă nu mor preț de-un viraj în unghi frânt pe spirala veșniciei portativele zilei note burduşite de gânduri scriu povești cantabile doar pe buza neantului pe care scăriță va ciupi coarda ursitei nota mea stranie s-ar putea clipa casabilă să nu poată loga înțelegerii mele coordonatele spațiului fiecare sunet își tatuează indescriptibilul în vârful falangelor fibra luminii trebuie călită în fierbințeala sângelui cum altfel să-nveți pielea să cânte sub dune sau explozii astrale încolăcită-n tăcere desenez cheia sol pe-o margine a dorului deschis e amfiteatrul tuturor melodiilor
sâmbătă, 31 mai 2025