înaintez sau stau între două necuprinsuri cu neputinţa de a mă contura alunec înafară într-un cineva care rămâne mereu altcineva pentru ce neliniştea sfâşâie sclipirea de a fi înafara inimii e absenţa neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început şi pasărea albă, pasărea pasăre suflet oare o să tacă până atunci am să-i păzesc cântărea să nu înceteze pentru tine şi pentru mine şi pentru ea pasărea albă strigăt de lumină.
sâmbătă, 31 mai 2025