Încă te caut uneori Cu ochii sufletului, tulburi. Uit că te-ai stins în infinit, Că nu mai eşti decât prin gânduri. Încă te chem, cum te chemam Ca să împart cu tine doruri, Dar astăzi numai vocea mea Revine, ştearsă, din ecouri. Tu nu mai vii, tu nu mai eşti Nici fericire, nici durere. Eşti rouă firavă de vis Ce-n zorii dimineţii piere. Eşti o fărâmă din ce sunt, Cu rădăcini adânci în suflet. De-acolo lacrimă de verşi, De-acolo te strecori în zâmbet.