Îndulciri Hai îndulcește-mă cu sarea bleumarin Din zăcământ de valuri de iubire, Ascunde-mă în unduiri de aţipire Și-n vis mă tăvălește-n rozmarin. Hai rătăcește-mă-n grădini semiramide, Dar îndulcește-mi căutarea-n labirint, Cu viciu din sărut și-un strop de-absint Prefă-mă-n humus sfânt din piramide. Îndepărtează-te de plăsmuite apocrife Și mă-ndulcește cu îmbrăţișări lumești, Încurcă-mă-n liane sufletești Dar mă serbează-n atoli și recife. Hai îndulcește-mi iar perplexitatea, Atunci când între noi e timp cremos Când ochii tãi adulmecă onctuos Dintr-ale noastre nopţi, intensitatea. Întoarce-mă ca pe faţete de-ametiste Și fă-mi dulceaţă pofta secetoasă, Ia-mă de gât să-ţi spun că ești frumoasă Și-alintă-mă cu patimi hedoniste. Doar strigă-mă de prin ecouri efemere Și indulcește-mă-n exil evanescent, Primește-mă-ntre sâni ca ornament Alunecând în filarmonici de plăcere... Hai leapădă ciulendre-nsingurate Și îndulcește-mi cu nesaţ miros de tine, Încearcă noaptea și-nvelește-te cu mine... Vom fremăta-n preludii rafinate... Marian Puscasiu Iunie 2015