Mi-ai pudrat duios pe aripi visul tău din lac de stele Rasfățându-mi într-o undă toate dorurile grele, Mi-ai atins tot sentimentul cu a ta purtare fină Dezrobind din întuneric o iubire... o lumină. Mi-ai călcat sfios pe urme când întineream hotarul Ținându-mă cald de mână am uitat ce e amarul, Mi-ai oprit sângele-n vene când mi te-ai jertfit în noapte Dăruindu-mi cu putere taine-ascunse... minunate. Mi-ai deschis ochiul lăuntric ce erotic te privește Dezgolind în umbra nopții corpul tău plin de poveste, Mi-ai aprins în suflet viața, focuri ard aprig dorințe Ascultând sub fericire ale inimii cerințe. Mi-ai adus doar bucurie, dragul meu înger lumesc, Mă înclin și-ți spun în șoaptă: Nici nu știi cât te iubesc!