- E-aşa de verde iarna dintr-o dată Iar soarele-i amnezic, trubadur Cântând o serenadă retuşată. Eu nu mai ştiu ce anotimp, îţi jur, E-acesta care-mparte-n burg bezele, Dar am atâtea gânduri să-ţi trimit, De-ar ninge doar în umbra unei stele, De-ar ninge în cuvinte, în sfârşit, Ca-n Andersen, poate-aş lăsa să cadă Câte-un chibrit aprins pe trotuar, Ţi-aş impregna inscripţii pe zăpadă Cu numele-n antet – destinatar. - Am depănat pe gheme anotimpuri Multicolore, vii, din calendar, Zăpezi răzleţe cad peste nisipuri Ori ploi cu soare palid şi hoinar. Când îţi aştern cuvintele pe coală, Curg lacrimi îngheţate din stilou, Simt vântul amintirii cum îmi spală Întâiul vers şi mi-aş dori din nou Să împletesc în ram de brad poemul Şi să-l trimit cu iarna post-restant, Pe neaua pielii tale-i scris blestemul Cu slove de iubire, incitant. Liliana Trif & Ioan Grigoraș