Ne-am înstrăinat demult, Poete, şi răzvrătirea ţipă-n timp şi spaţiu; cu sufletul jertfă prin regrete, ne-am înstrăinat demult, Poete. Visări, insomnii, înduioşate cu sete, ne-au crispat iubirea fără saţiu; ne-am înstrăinat hidos, Poete, universul plânge-n timp şi spaţiu.