Între noi doi e-o lume și totuși mi-ești aproape, Cu pașii tăi, prin suflet, călătorind mereu. Deși plâng azi cuvinte, tăcerea să ne-ngroape, Uitând de noi la masa de lângă șemineu. Între noi doi e-o lume și totuși nu-s străină De palmele flămânde care mă învelesc. Ca florile din glastre, iubirea ta m-alină, M-avântă și mă ține să nu mă prăbușesc. Te înfășori pe mine ca iedera pe ramuri, Îngenuncheat, pleci fruntea la pieptul meu, duios, Luceferii ne-alintă, zâmbindu-ne la geamuri, Iar focul ne-ncălzește în cânt armonios. Se scurg prin mine clipe, de fericire pură, Ca fulgii de zăpadă, dansează, albe-n zbor. Iubirea noastră-i vie, nu este-o aventură, E-o piesă minunată-ntr-al vieții vast decor.