Între palmele tatălui

Îmi cuibăresc capul între palmele lui mari
și simt pielea aspră, 
scăldată în truda nesfârșită a zilelor 
și în neliniștea nopților scurtate de gânduri. 

Îmi acoperă încet obrajii
și știu că aș vrea să rămân pentru totdeauna acolo, 
captivă într-un vis de copil,
Acolo unde se nasc și se uită poveștile cu zâne, 
Între palmele tatălui meu.

Acolo unde timpul nu și-a inventat încă clepsidrele, 
iar privirea tatălui suspină doar binecuvântări. 
Unde iubirea nu-și aduce aminte de lacrimi,
iar inima mea e întreagă și e acasă. 

Deschid ochii încet și îi fur printre gene
zâmbetul lui blând, 
Să-l port mereu în suflet ca pe un talisman. 

Mai lasă-mă puțin, tată, 
încă o clipa, un minut .. Și încă o viață, 
să adorm între palmele tale.