Între sfârșit și început Mi-am îmbrățișat fruntea cu palmele. În prima clipă m-am temut… Degetele îmi vedeau gândurile! Erau ca niște sori mai mici: Fierbinți și luminau în interior. Nu mai țineam cont de porunci… Nu mai eram trup, doar acel cald fior! Eram unda de lumină Între sfârșitul și începutul meu. Eram floare și albină Prinse-n durerea cântului lui Orfeu! Minutele de adevăr Mi-au picurat în veșnicia caldă Mireasma florilor de măr Și-n ea, sufletul luminat se scaldă!
sâmbătă, 31 mai 2025