Întreabă-mă

Întreabă de pe-acum, te rog ce îţi doreşti să ştii
Căci ape răscolite-n furtuni se văd în zare
Şi flori albastre, roşii, pierdute-n mări de spini
Pun întrebări  eterne de-a fi sau nu sub soare…

Şi dac-o existenţă  te-nchide ca-ntr- o scoică
Nelimpezită parcă într- a valului destin,
Te captivează într-însa, să nu nu mai spui o vorbă
Căci toate pleacă-n locul de unde toate vin…

Închid o filă iată, e albă sau murdară
Nici eu nu ştiu-n ce ape am scufundat-o adânc
De s-a pătat în bine, tristeţe, viaţă amară
O pun în geanta lumii şi-n urmă mi-o arunc …..

Ne par atât de-amare a noastre existenţe 
Căci le percepem dure cu cerul plin de nori
Înaintăm prin lume, înotăm în spuza vieţii…
Trecând de pragul morţii.. vrem să venim ’napoi.

Întreabă-mă de-acuma, mai pune-o întrebare
Şi de i-oi şti răspunsul cu drag îţi voi vorbi
Astăzi sunt lângă tine, mă bucur şi-eu de soare 
Doar astăzi…fiindcă mâine, eu ştiu, pe unde-oi fi?