Voi ști eu oare-n viață ce-i iubirea? Voi fi atins de aripa-i măiastră? Voi ști a scrie cu pana mea albastră Cântându-i iar, în versuri, nemurirea ? Chiar dacă e durere și tristețe Eu caut tot mereu cu-nversunare Senina și sublima ei ardoare, Vreau s-o mai simt odat', ca-n tinerețe. O regăsesc în gânduri ne-ncetat, Mă pierd mereu în calda-i amintire Si simt că-i doar o dulce nălucire Că mai iubesc și azi, ca altadat'. Dar totul nu-i decât o amăgire, Un zâmbet trist în ale vremii neguri Si doar frânturi desprinse din intreguri De visuri, de speranțe și iubire. Căprar Florin