Într-un vis de verde

stau la apus de nopţi
sau poate la răsăritul din mine
uitat cândva în crângul
de la răspântie de drumuri
unde doar vestejirile se adună
vis de cer
în ochiul închis
al fântânilor neizvorâte
câte aşteptări au murit în pădurea tristă
decolorate în fumul alb
din iarba strivită de tăcere
îndoieli renunţări iluzii
la sânul cocorilor răniţi de timp
copacii sunt păsări cu pieptul zdrobit
ce ireal se zbat ameţiţi
de uimirea necuprinsului
îi văd  cum cântă
cu capul plecat pe umărul pământului
nu le-aud niciodată glasul
doar vântul descifrează
taina  împăcării
adieri de aripi îşi poartă îndemnul
peste aşteptarea lor
am să-mi ascund elegiile
sub scoarţă
şi  alintată
să trec cu depărtarea
într-un vis de verde