Înviere

ÎNVIERE

Măicuţă ce baţi toaca în inima Olteniei,
Smerenia mă aduce umil la casa ta,
În noaptea învierii să pot a mă ruga
Să îmi arate Domnul cărarea milosteniei.

Am vrut să am belşug şi  am din plin,
Am vrut să am iubire şi iubesc
Să sorb lumina Tatălui ceresc
Iar la-nvierea Fiului mă-nchin.

Am fost copil, am fost adolescent
Şi deseori m-am rătăcit de dreaptă.
Greşeala mi-a părut a fi-nţeleaptă
Şi am trăit intens, incandescent.

Am fost matur şi mi-am urmat destinul
Urcând şi coborând la fel de des,
Şi numai coborând am înţeles
Că sprijin îmi mai dă numai Divinul

Atunci când totul pare prăbuşit
Să văd urcuşul către culme nouă,
Să schimb sărata lacrimă în rouă
Ce-mi limpezeşte gândul încâlcit.

Iar azi, când viitorul îl rescriu
Pe clipele ce încă mi-au rămas
Spre casa ta măicuţă sunt atras,
De ce te caut Doamne-asa târziu?