Ioane

Ioane, mândru nume porţi!
De primenire creştinească.
Ioane, numele ţi-e dat
Din veche spiţă omenească.

În ţara asta, strigi: „Ion”!
Şi se răstoarnă-a noastră glie
De-atâţi’ Ioni ce dorm sub ea,
Şi-aşteaptă demni să reînvie.

În ţarinile noastre-a curs
Atâta trudă de pe fruntea
Ionilor cu palme tari,
Că azi, Ion se cheamă pâinea.

Mustesc de sânge de Ioni,
Pe-al patriei hotar, tranşee.
De n-ar fi fost Ioni pe-aici
Azi mulţi uitau cum să ne cheme.

Drept mulţumire, drag Ion,
Că ne-ai dat pâine, neam şi ţară,
Când se mai culcă vreun Ion,
Alţi trei vom boteza noi iară.

Nu se va stinge-n veci de veci
Pe-acest pământ brăzdat de tine
Cu boii, plugul, palma ta,
Numele tău sfânt va rămâne.

Ioane, mândru să îţi porţi
Numele-n vatra strămoşească.
De strigă unul azi: Ion!
Tresare ţara românească.