Ironia sorții

În hotelul vieții
Stau de vorbă cu sufletul meu
La un pahar cu vin roșu,
În camera zilelor monotone...

Ironia sorții
Este că nu mă- mbăt cu iluzii
Și cobor în salonul de servire
Să mă bucur de compania cuiva.

Așa ajung să- i cunosc sufletul,
Să mă- mbăt cu iubire
Și să- l invit în camera de hotel...
Acum stăm de vorbă la un pahar cu vin roșu.