- Mai caut încă să răspund la toate Acele întrebări fără răspuns Ce mă consumă-n nopți abandonate Când visele cu tine nu-s de-ajuns Să spele depărtarea de pe hartă Și gândurile de nisip arid. Să fie oare blestemat de soartă Cel aruncat pe un tărâm hibrid De unde nu mai poate niciodată Să zboare către celălalt conviv? De când e Atlantida scufundată Iubesc și mor în mod alternativ. - Retorică se-ntoarce-această clipă Cu ochii mari şi chip de porţelan, Pe buzele rubin se înfiripă Răspunsul căutat. M-asculţi, Ioan? Tu ştii că între noi nicicând distanţa N-a fost un factor cert, determinant, I-am ignorat în joacă importanţa Când am păşit, de mână, elegant, Pe versuri ca pe-o scară de lumină, Nimic nu-i imposibil când visăm, Loiali unei iubirii, cu-aceeaşi vină, Între suprem şi tandru alternăm. Ioan Grigoraș & Liliana Trif