Azi frunzele îți cad lin la picioare Căci ele nu mai sunt ca verzi fecioare, Tu calci pe ele fără să te doară… Și astă vară le-ai numit comoară! Ridică de pe jos frunza ce-ți place, Privește-o și-ai să simți în suflet pace Căci ea a fost și este și va fi Esența bucuriei de-a trăi! Iubește frunzele pe care calci Căci ele te ajută ca să treci Cu demnitate și înțelepciune Pe drumul vieții… până vei apune!