Cânt iară depărtarea şi sufletu-ţi senin, De tine şi văzduhul Mereu este prea plin. Nici vântul,nici pământul Nici dorul cel amar Nu pot să ne despartă… Asta să-ţi fie clar! Şi când în noaptea rece Adorm cu tine-n gând Fiorul mă petrece: Veni-vei în curând? Distanţa e prea mare Şi ochii-mi lăcrimează, Privesc prelung în zare… Un gând mă-nviorează: Şi lunile şi anii se duc Nu mai rămân, Dar eu cu tine-n suflet Mereu voi să apun. Eşti soarele amiezii, Eşti luna între stele, Eşti focul ce îl voi… Mereu numai noi doi. Eşti tu stelele care In ochii-mi se rotesc, Eşti omul şi pe care Mereu voi să-l privesc! Fi-voi mereu cu tine, Chiar de vei fi departe Eşti luna ce străluce In fiecare noapte! Tu eşti departe-n lume, Dar cerul înstelat, Te va aduce-acasă, El,Cel ce mi te-a dat! Şi ochii-mi puri,albaştri, Nu lacrimi or vărsa Ci numai bucuria Pe care mi-o voi da! Fie că- frig sau ceaţă In gândul meu rămâi Tu-mi aduci bucuria, Eşti visul cel dintâi. Eşti raza dimineţii Ce noaptea o desparte Tu dai farmecul vieţii: Cu tine nu e moarte! Doar gândul că la mine Te vei întoarce-n vară Mă face ca să rabd… Şi viaţa nu-I amară! Şi-acum rămâi cu lucru-ţi Şi fă-l cu sârguire, Văd verdele naturii In ochii-ţi de iubire!
sâmbătă, 31 mai 2025