din ciclul '' Versuri pentru preafrumoasa Doamnă...'' Iubirea mea amară Iubirea mea amară, îţi mai aduci aminte Când îmi cereai, suavă, în braţe să te ţin? Şi parcă nu vroiai să stau aşa cuminte Şi mâna mea cea dreaptă o aşezai pe sân. Iubirea mea amară, ai mai vorbit cu vara Să-şi lase ochiul nopţii aprins în părul tău? Aş vrea să plec în zori sau când apare seara Să duc peste-anotimpuri părerile de rău. Iubirea mea amară, mai ţii tu minte lacul Când broaştele voioase în cânturi se-ntreceau Şi pofta mea ciudată cum îşi găsise leacul În frunzele speranţei ce-n suflet înverzeau? Iubirea mea amară, mai ţii tu minte drumul Când paşii prin ogradă se bucurau ciudat Şi omul de zăpadă ce s-a topit ca fumul Când haina ta de ghiaţă, uşor, ţi-ai aruncat? Iubirea mea amară, îţi aminteşti azurul Cum strălucea prin mituri la tine în inel? Se cununa duiosul pe acelaşi ram cu purul Şi furişat romantic ne ridica spre cer... Iubirea mea amară, îţi aminteşti şi visul În care eu intrasem de doruri neînţărcat? Când eu zideam castele, tu foloseai şi scrisul Să-mi înfloreşti speranţa că-s unicul bărbat. Azi, vreau să duc în munte o aripă de înger Să o aşez în peşteri sub gânduri dragi de jad. Tu ai plecat cu altul, eu am rămas să sânger Într-un salon de smoală cu braţe largi de iad. Un corb se tot roteşte şi marea o răscoală: E vântul despărţii ce uscă frunza Doi. Egreta cea albastră e scufundată-n boală Şi aripa-şi târăşte prin mlaştina din noi. Iubirea mea amară, îţi mai aduci aminte Cum mâna mea suavă o aşezai pe sân? Şi parcă nu vroiai să stau aşa cuminte Când îmi cereai, sfioasă, în braţe să te ţin... Acum la despărţire, când trandafirul moare, Şi ''te iubesc''- pe cruce - e răstignit de zor, Eu te implor cu frunza ce plânge lângă floare: Iubirea mea amară... învaţă-mă să mor! 09.08.2015
sâmbătă, 31 mai 2025