Iubirea, miere sau otravă

IUBIREA, MIERE SAU OTRAVĂ

Îmi torn iubirea în pocal de aur,
Licoare dulce: miere sau otravă?
Iar tu, cu mâinile de meșter faur,
Pocalul îl ridici fără zăbavă.

Tu sorbi încet, doar câte-o picătură,
Nectarul ce în suflet îți pătrunde,
Și nu-ți mai iei pocalul de la gură,
Și nu mai știi nici cine ești, nici unde.

Iar eu mă uit, privind cu-nfrigurare,
Licoarea dacă-o sorbi până la urmă,
Să văd dacă dulceața ei te doare,
Sau dacă sufletul avid ți-l scurmă.

Licoarea îți pătrunde-adânc în ființă,
Prin venele-ți dulceața să și-o poarte,
Nebun, faci jurăminte de credință,
Fără să știi : renaștere-i sau moarte ?