- Simt uneori că suntem palmieri Pierduți pe-o insulă pustie, Că vom trăi mereu la fel ca ieri Metafora din poezie. În largul necuprins, prizonieri, Ne vom iubi o veșnicie Și nu trecând ca simpli pasageri De la extaz la agonie. Vom fi mereu și robi, și temniceri Într-o-nchisoare de hârtie Și vom cânta încet printre plăceri Iubirea nu e utopie. - Ne-am întrecut cu morile de vânt Şi-am măcinat secunda verde Înmugurită-n cer şi pe pământ Sub mâini ce-nvață să dezmierde Tărâmul ars de mană şi-ndoieli Trecând prin suflet ca o spadă, Cuvinte aspre, mii de decibeli, Tăcerea grea. Într-o baladă Te-am întâlnit, stau stelele-ntre noi Reinventând o veşnicie, Un Paradis visat de amândoi, Iubirea nu-i o utopie. Ioan Grigoraș & Liliana Trif