Iubirea să rămână

În ochi ne este cerul,  
credința și cuvântul,  
în suflet curcubeul,  
destinul ni-e pământul.  

Dar undeva în taină,  
rămâne poate dorul,  
de n-om purta nici haină  
și n-ascultăm izvorul.  

Pe când ne-orbește-avântul,  
ce n-are timp s-aștepte,  
se zbate-n noi instinctul,  
lumina să deștepte.  

Dar mai avem speranță,  
ca cerul să rescrie,  
o veșică restanță,  
când inima-i iar vie.  

Le-avem pe toate-n mână,  
acum s-au niciodată,  
iubirea să rămână,  
va lumina odată…  

Autor, Mihail Janto