Iubirea ta-i acasă, cum vântul suflă lanul, prin nopțile și anul, ce inima-mi apasă. Iubirea ta-i ca vinul, ce vrea să mă îmbete, mă umple cu regrete, când nu-i găsesc seninul. Iubirea ta e mare, iar dorul să mă ierte, de clipele-s incerte și nu mai am răbdare. Iubirea ta-i în mine, ca cerul și suspinul, ce-n suflet îmi sunt plinul, prin clipele-mi puține. Iubirea ta nu moare, e pâinea de pe masă și poate mai frumoasă, ca razele de soare. Iubirea ta-i divinul și totuși mă mai doare, în lumea asta mare, mi-a devenit destinul.
sâmbătă, 31 mai 2025