Îmi iartă doamnă vina de-a te iubi prea mult, Din suflet îmi culege nectarul inimii, Căci ani la rând trecură și n-am știut s-ascult De focul nesfârșit și viu al pasiunii. Și te-am pierdut în vremuri triste-ndepartate, Te-am alungat din gânduri și nu te-am prețuit, Acum mă-ntorc la tine cu visurile toate Cerând a ta iertare cu sufletul spășit. Iar de-mi vei da o șansă eu îți dedic o viață, Căci n-o să mai îmi pese de-a lumii frenezie Și te-oi iubi de-a pururi, tu, Pasăre Măiastră, Frumoasă, scumpă doamnă, numită … Poezie Căprar Florin
sâmbătă, 31 mai 2025