Iubit-am

Iubit-am în multe
Feluri...
Cu ciudă și
Cu vinovăție,
Cu naivitate și cu
Amuțire de cuvinte...
Iubit-am până
La epuizarea versului
Și a înțelesului 
Din mine,
Până la expulzarea
Fără de început a 
Lumii în 
Care nașteam și 
Priponeam cuvintele
Acelea inutile
Și fără ieșire,
Cuvintele acelea care nu
Încap în nicio carte,
În nicio părăsire de
Simțuri deșarte...
Iubit-am cu aceeași 
Patimă în care m-am
Avântat singură
În deșertăciunea-mi...
Ca un copil care 
Într-un suras vremelnic
Își priponea lumea...
Iubit-am vorbele în vânt
Și iluziile ieftine
Vândute unei 
Străluciri de gând,
Precum și norocul
De a mă fi văzut
Îngânată în
Cutare gând....
Iubit-am osteneala
Și apriga neobosire,
Micile gesturi în care
Credeam că văd iubire,
Iubit-am treptata mea
Izbucnire,
Întru ce avea sa fie 
Numai o stupidă
Amagire.
Iubit-am...
Dar n-a fost să fie...