Iubito!

Iubito!
de Gabriela Mimi Boroianu
26.01.2017

Iubito, e noapte și-i rece 
pamântul... și-i greu peste mine 
Iar timpul în ciudă nu trece,
Nu aleargă, nu curge, nu vine...
Nici lumină nu am c-a rămas
Încuiată-n cuvântul șoptit;
Citește-mă tu ca pe-o rugă,
Să mă mint că mai sunt, n-am murit!
Iubito, mi-e noapte și gândul
Mă leagă de tine, senin,
După tine-mi pun răsăritul...
Zâmbește-mi, iubito, puțin!
Visează! Visează că-n vise
Mai am o poveste să-ți spun,
De iubiri... ce devin nepermise,
Și din tot ce mai sunt să m-adun.
Mă caut prin mine de parcă
Aș umbla-ntr-o lume străină,
Amintește-mi iubito și-ncearcă,
Să m-aduci înapoi în lumină...
M-a lovit peste viață-o erată
Și mi-e noapte și frig și-i pustiu
Din mine m-a șters dintr-odată
Și nu știu oare-s mort ori nu-s viu?