un ţipăt de-albatros digerat de furtună o zână căzută pe un nimb de zenit orologiul carnivor al sângelui devoră cuspidele beznei nimicul cere tribut zilei să-şi resoarbă esenţele spaţiul pliază geometriile în alte arabescuri nimfomane sună din elitre octave gestante coasta nudă a răstignirii face implozie în respiraţia pielii îmbrăţişează veşnicia friabilă înălţarea în clipă nu mai întreb de câte ori se mai crucifică pruncul timpul răscumpără tot ce-am stocat în piramida vertebrei camera secretă a inimii rostogoleşte sfere atingerea materiei magnetizează literele în tăcere sub ghilotina privirii identitatea şi-a golit garderoba fierb în vene gheizere pentru a învăţa să-mbătrânesc în izvoare curat descântat candoare nemuritoare
sâmbătă, 31 mai 2025