Hai să prindem niște raze, vrei? Uite-le, se scaldă în izvorul Unde îndulceam în vară dorul, Tulburând licoarea dintre stei. Ne stingeam privirile aprinse Eu – pe-un umăr, tu – în ochii mei Și, în apa munților acei, Revărsam dorințe reaprinse. Brazii-n jurul nostru – o cortină După care niciun spectator Nu putea privi, admirator, Scena ca o frescă bizantină Unde îngeri din întâiul rai Transformau eternitatea-n raze Alergând cuprinse de extaze Peste-o apă-n care îmi erai. Primăvara, în splendoarea ei, S-a întors acolo și ne cheamă Să îi dăm, din nou, naturii, vamă. Hai să prindem niște raze, vrei?