Jumătăţi de întreg

- Să-mi spună cineva cât este ceasul,
De ce oftez când te admir cum treci
Cu bluza desfăcută. Nu țin pasul
Cu zbuciumul nebun. Nu vreau să pleci

Cu toamna de oţel ce mă-nspăimântă,
Când plouă veșted, calm, indiferent,
Şi numai dorul la ureche-mi cântă
Ca un refren de veghe permanent.

Spre burgul tău, când noaptea se ascunde
Prin vise albe, cum n-aş încerca
Să plec într-un târziu, dar spune-mi unde
Laşi cheia ce descuie uşa ta?

- S-au răsturnat orânduiri, iubite,
E cerul jos, pământul nu-l ating,
Doar stelele-au rămas nelocuite
Şi-n mijloc de noiembrie mă ning

Atâtea doruri nemărturisite,
Dar ce să-ţi spun şi unde să găsesc
Alintul tău. Abia mai pot admite
Că n-am murit, în mine mai trăiesc

Atingerile tale şi durerea
Unei absenţe lungi. Nu pot să neg,
Că mă ucide toamna şi tăcerea.
Eşti jumătatea mea dintr-un întreg.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif