Pierdut într-un decor prea grav Dau filele dintr-un jurnal, Gravate-adânc cu un pumnal, Pe-a sufletului trup firav. Legate-n fir de timp ceresc Între coperți cu-al lor destin, Văd pagini ce abia se țin Și parcă-mi cer să le citesc. Încerc cu greu să deslușesc Vechi slove fără de-nțeles, Ce-acum din beznă toate ies Și sufletul îmi răvășesc Aleg la întâmplare una Și-n față scene se deschid, Cu chipuri șterse suferind, De amintiri din totdeauna. Demult crezut-am că e moartă Dar tare greu m-am înșelat, Căci vălul timpului n-a luat, Nimic, din rana ce o poartă. Și mâna-mi-’tind să o ating C-aievea-mi pare toată, În inima ce vrea socoată, Din patimile ce le sting. Năvalnic gândul mă-mpresoară Iar totul parcă ține-un veac Şi mă întreb de este leac, Să-mi vindec amintirea.
sâmbătă, 31 mai 2025