Până şi strigătul de durere nu se aude, rămâne ca o pasăre mută suspendat în golul dintre adevăr şi minciună pe care oamenii îl ignoră. La începutul lumii cuvântul îşi dăduse sieşi întâietate, Dumnezeu şi oamenii l-au respectat punând în el întregul deznodământ ce dansează pe sârma dintre trecut şi viitor şi trece pe deasupra capetelor noastre ca o rază de lumină. După un timp ne-am convins cu toţii că nu putem şti niciodată dacă sensul în care mergem este cel nimerit.