Era noapte și mă uitam la stele prin chiar ochiul stâng al iubitei mele. Zic, ce limpede se vede prin clarul ochiului tău cerul şi luna, multele stele, parca as fi într-un observator instalat în atmosferă în interiorul unei nacele. Nu știu de ce îmi era asa dor de iubita care era chiar lângă mine… Am zis atunci hotărât: aici în observator am sa te cos de coastele mele bine, bine, bine. Am scos de la piept un ac făcut din rază de lună şi în lumina fermecată a nopții, chiar printr-o stea, am început să cos împreuna inima ei de inima mea.
sâmbătă, 31 mai 2025