Eram în mașină azi și m-am oprit la semafor, așteptând verdele am vazut o fetiță ce era supărată pe mama ei, pe acest sistem ce o face să aibă mască. Plângea. Avea în lacrimi un strigăt de eliberare și lacrima strălucea în lumină. Vrea libertate. Aș fi vrut să-i alin durerea, suspinele și țipetele, cred că e timpul renașterii. Aș fi vrut să-i spun că e frumoasă și-aș fi făcut asta foarte bine, că eu admir sufletele rănite. Am plecat și drumurile s-au despărțit, la fel și gândurile, dar totuși aș fi vrut s-o pot îmbrățișa. Nu oricine poate privi un suflet, nu oricine poate vedea lacrimi, câtă durere am avut în mine să văd așa ceva, este o mască pe care o porți zi de zi, dar mulți observă mai mult zâmbetul decât lacrimile, dar ochii sunt oglinda sufletului.
miercuri, 16 iulie 2025