de cunoaştere înfometată deschid larg porţile planetei pe cale regală să intre în mine degeaba iubeşti mi-ai spus dacă temperatura lumii ţi-e străină în acord de arteră vioara fiinţării arcuşul ascute potenţează respiraţia armoniilor şi câte-o cometă zurlie încurcându-şi coada în arpegii majore din efemer veşniciile zboară precum porumbeii din pălăria magicianului şi-mi tapetează vertebrele văzduhuri o bufniţă răsuceşte în ochiu-i ghem de silabe strălucitoare am băut atâta mixtură de glod şi de ceruri atâţia vulcani au condimentat cina de aisberguri labirinturile însetărilor îşi închid pliurile şi se transformă în linie dreaptă am devenit atât de curgătoare încât în toate m-am prelins şi-am dispărut
sâmbătă, 31 mai 2025