Nimeni nu înțelege.... Nimeni nu înțelege în Ce direcție bate timpul, În ce sclipiri Sau prin ce mijloace Se curmă clipele... Nimeni nu înțelege Universul, Viața, Menirea, Agonia Întrebării sau Pauza dintre oameni... Nimeni nu pătrunde distanța Sau apropierea, Zgomotul surd În care se rupe o inimă Sau plimbarea printre Propriile dureri Cu o călăuza mută Abandonată Propriei tăceri... Nimeni nu înțelege aerul Umbros din pădure, Florile toamnei, Nisipul risipit Sau ploile noroioase De noiembrie... Nimeni nu prinde gustul unui Zâmbet, Al unei lacrimi, Al unui sărut Sau al fricii care ne desparte Cu desăvârșire de Propriul absolut.... Nimeni... Nimic nu se agață de noi În acest suflet însingurat În care ne târâm , Mocnind suspinul care ne-a Născut cu Setea de a iubi și de a fi Iubit... Nimeni nu ne toarce în palma Sa lacrimile ursuze, Căci ne clădim suferința Din noi înșine... Nimeni nu înțelege că Toți trecem pe-acolo... Pe urmele umbrelor Care ne urmareau odată...
sâmbătă, 31 mai 2025