Lacrimă pe cuvinte

Noaptea muzeelor
fantome bătute-n cuie pe pereţi,
ochii îmi fug atraşi de umbrele artei
încât se amestecă percepţiile-n minte,
nervii se topesc în lava curiozităţii
de tot cei omenesc,
îmi scapă printre degete, se vântură ca nisipu-n deşert
fără nicio noimă.

Să vină inefabilul
de la începutul impresiei care atinge sufletul,
să cadă mirarea-n surâsul iubitei.
Din aşeptarea ei să se nască cartea de poeme
la care scriu,
în fiecare pagină cu miros de mărgăritar
presărat de clopoţeii dimineţii,
lacrimă pe cuvinte.