Lanuri de porumb

Știi lanurile de porumb,
Sfârșitul acela de vară?
Ți-ai rupt rochia
Fugind desculță după o sperietoare de ciori.

Știi lanul de porumb
În care te-am pierdut înainte de a te cunoaște?
Ți-ai peticit rochia cu un porumbel trist
În timp ce eu ascultam
Inima pământului cu urechea dreaptă

Spuneai că auzi un pian în vânt,
Era doar cerul apăsător pe creștetele oamenilor
Care mai voiau să se rotească
Încă odată cu Pământul acesta

Știi lanul acela de porumb în lapte
Numai bun de pieptănat în vânt?
Mulțumesc,
Îmi spuneai,
Trebuia să mă cunoști
Înainte de a privi vara cum cântă
Neîncercănată
Spre sfârșitul prea galben.

Auzi viorile de mătase,
Auzi pianul care se rotește în vânt?

Îl auzi?...