Când apari în zori cu soarele pe deal îmi arde sufletul bântuit de prevestiri; din decepţii, eu îmi făuresc un vis real şi nu mai ştiu în mine de mâhniri. Păşesc anonim şi-ngân versuri pe drum, latent dau sens depline-i frumuseţi; tot mai clar şi dulce, e versul meu acum, mă-nsoteşte-n lume îi orice dimineţi. Respir firesc, azi, în satul meu vlăşcean un aer de şes plin de har şi poveţe, tălăzuiesc în cântec, cu fiecare zi şi an şi las iubirile, mereu, să mă răsfeţe. Când tot apari în zori cu soarele pe drum îmi arde sufletul încărcat de amintiri; tot mai clar şi dulce, este versul meu acum şi nu mai ştiu de mine, de tainice rostiri.
sâmbătă, 14 iunie 2025