- Mă leagănă în balansoar destinul Ca pe-o cireașă coaptă-n luna mai Și-mi îndulcește cu speranțe ginul Pe care-l descifrez încet prin pai, Fac rotocoale și-nfloresc paharul Cu buzele călcând pe urma ta, Le simt parfumul și le gust nectarul Buzelor tale, făr' a insista Pe anotimpul care vine, trece Și mai privește palid înapoi, Te port în sânge și mă lasă rece Secundele ce nu vin pentru noi. - Şi totuşi sunt acolo unde-ncepe Pădurea să-nverzească... În curând, Vor naşte mânji din flori acele iepe Ce bat galop prin sângele flămând. Nu-i nicio seară pe pământ lăsată Să nu îţi fiu geneză şi cuvânt, Pe pieptul tău am fost crucificată Şi trupul tău mi-a devenit pământ În care rădăcina mea-ncolțește Indiferent de timp... Orice canon Aş ispăşi şi te-aş urma, fireşte, Doar împărţim la doi un talion. Ioan Grigoraș & Liliana Trif
sâmbătă, 31 mai 2025