Peste apa care-n valuri Ajungea șoptind la maluri O poveste-adevărată Izvorâtă, neuitată De Siretul liniștit Care-n taină m-a privit, Pluteau două perle albe Sub razele blânde, calde... Doi indrăgostiți de viață Se plimbau pe-a apei față, Grația prin păpuriș Ofta privind pe furiș Căci atâta frumusețe, Armonie și blândețe Pe Siretul plin de rațe N-a văzut...și-a prins in brațe Lebedele, valurile, Stuful dar și malurile. Mii de clipe s-au scăldat În Siretul tulburat De a lebedelor joacă, Diamante-n luciu parcă Curgeau pe apă, la vale... Siret, să-mi mai ieși în cale!