Singur pe banca amintirilor tale, Cauți soarele și desenezi o cale Pe care să dansezi între zâmbete Înflorite în clinchet de râsete. Te învârți în pași de vals printre frunze De priviri și sentimente confuze, În foșnetul lor te sărută vântul, Ai amețit și-ți stă în gât cuvântul. Nu poți să te așezi din nou pe bancă, O horă se încinge-n stearpa luncă, La braț cu anii și urmat de gânduri Pornești spre horă...ți-e scris printre rânduri. Pe banca amintirilor frumoase, În suflet, nostalgii tăcute țese Viața... E liniște în toamna blândă, Cuvântul bătrânețe se scufundă În valsuri, hore și iubiri trecute... Am înțeles privirile tăcute!