logica singurătății

mi-e cam frig în camera ta
obscură
plină cu rafturi de tăceri
ar fi mai bine dacă mi-ai sta alături
lângă veioză
și te-ai uita înăuntrul meu
să-mi spui ce-am mai citit
despre incertitudini
să-mi spui și mie cine sunt
de ce-mi sunt mie însumi
necunoscut

și chiar dacă nu-mi spui nimic
măcar învelește-mă pe picioare
cu absența gândurilor tale
și inventează tu
un străin de sine
așa cum sunt eu
care stă în coatele tocite
de evidență
pe pervazul lumii
uitându-se la idealuri trecătoare
la păsări fără țintă
și la toate visele mocnite
care se grăbesc frenetic
să apună în ele însele
și spune-i lui cum ar putea să iasă
dintr-o piatră
ca să intre
în logica singurătății