Într-o stare decăzută în ochii oamenilor se stă la coadă din instict, aici poţi afla tot ce se întîmplă-n oraş cum trece moartea ori dragostea pe străzi şi nimeni nu vorbeşte cu voce tare, aşteaptră în spatele uşilor închise fără să intuiască deznodământul. Lumea se pierde într-un gol de îmagine, nu s-a văzut nimic deşi se şopteşte totul, e ca o umbră care se loveşte de pereţii cu urechi cu spasme ciudate de înfrigurare, intervine apoi teama ca o formă de însingurare în care se sparg în bucăţi lacătele răbdării şi cuvintele mor în propoziţii eliptice. Ce se spune despre noi oamenii trece prin filtrul de cafea, gustul îndoielii, teama îmbracă forme şi gesturi improprii, capcane puse unde nu te aştepţi ce te agaţă fără scăpare.
sâmbătă, 31 mai 2025