şi-ţi voi fi îmi voi fi nu-ţi închide pleoapa uitării peste neputinţele mele încă vii chiar dacă ai obosit să mă vezi chinuindu-mă să urc bolovanul şi câtă risipă aduc cerului balansând luminează-mi Ochiule ruga de-atâta noapte în mine nu mai zăresc vârful muntelui nici nu mai ştiu dacă urc sau cobor lumea toată îmi pare de-a-ndoaselea stelele cad în sângele meu risipit prin noroi pot zbura când vântul tace? luminează-mă Ochi al meu şi-ţi voi fi voitul şi-mi voi fi înţeleptul mutat în Liniştea ta