te prefaci că nu știi de mine, dar știu că arde inima ta, o, draga mea... deschide-te ca o floare carnivoră, măcar... sau,... în primul rând, ca o floare carnivoră... iată, vin! am nevoie să simt fierbințeala trupului tău, pe trupul meu, și ochii tăi să ardă în ochii mei, și gura mea să soarbă respirația ta... și nici măcar nu trebuie să ții ochii deschiși, ca să poți visa... de ce-o fi viața atât de scurtă, cât oftatul unei privighetori, între două triluri?... te-am cercetat de-atâtea ori, în noaptea asta ... Dormi? sau împletești cămașa mea de nuntă (albă, de in, pe de-a'ntregul...), cu care, poate, ai să m-adormi mințind frumos, o, draga mea, atât de dulce... că nu-ndrăznesc să te întreb de ce a crescut un fluture, pe degetul tău inelar... oricum, știu bine: diferența se face între Frunze, și cel de care ți-e dor... și... atât. fluturii sunt viermi care s-au făcut fluturi_ o mască ce și-au pus pe fața lor... o ceață ce au pus pe ochii tăi, și un fel de clei, pe una din aripile mele, încât nu mai zbor clar, ci, în cerc, și... în cerc, și... în cerc Să nu întreb de ce acel vierme straniu, în măduva oaselor, mi se uită... viața este scurtă. e ca un oftat de privighetoare, între două triluri. Știi?... m-am temut de cântecul ăsta... mai ales în zori, când știam că, în curând, ai să te trezești pentru ultima oară...și... Atât.