Luna noastră ... Când văd pe cerul nopții-aceiași lună, Acoperită uneori de nori, Îmi spun în gând, de tot de-atâtea ori, Că va sta acolo, cât suntem împreună! .. Asupră-ne-și aruncă privirile-argintii, De-atâția ani, cuminte și tăcută, Și parcă ne privește și ne-ascultă, Încă de-atunci, de când eram copii! ... Să avem grijă de-acest sfânt giuvaer, Iubirea, ce ne ține împreună Și strălucește-n noi și acolo-n cer, Altfel, ne va rămâne cerul fără lună! ... (Și azi dimineață, de-acolo, de pe cer, Luna, caldă, argintie, pală, Mi-a dat de început de primăvară, Să-ți dau zâmbind, primul ghiocel)!
sâmbătă, 31 mai 2025