Lup blond, statură-aproape potrivită, Trecut puţin de prima tinereţe, Aş vrea cu bucurie ca să dau bineţe Unei bunici care-mi va fi ursită. Vegetarian convins de astă dată, Promit să n-o mai abordez cu lăcomie Şi să îi stau alături pe vecie, Scriind din nou, frumos, povestea toată. Nu-mi trebuie decât s-o ştiu cu mine, Alături împărţind aceeaşi soartă, Până-ntr-o zi, când Doamne iartă, Firava-i aţă nu o va mai ţine. Voi aştepta cuminte ani chiar zece, Ducând-o pe la Olăneşti la băi, Pentru ca în final, apoi, Să pot ca să mă reculeg în lege. Voi face cele cuvenite după şase luni Şi-oi pomeni-o poate ani de zile, Pentru că mi-ar lăsa o dulce moştenire Pe care să o gust apoi cu prieteni buni. Desigur, poate voi cunoaşte şi-o nepoată, Scufiţă roşcovană, jucăuşe foc Şi viaţa-mi aş putea s-o fac la loc Cu bani în buzunar de astă dată...