Am mai urcat o treaptă în lirism, m-am apropiat de voi, de țel; păstrez și azi unicul romantism, speranța mea și spiritul rebel. La umbra altora nu stau vreodată, n-am fugit de încercarea vieții; truda mi-o asum și azi curată, urc spre culmi, ca zorii dimineții. Și azi, și mâine, inima-mi palpită, adăugându-mi impulsuri tinerești; existența mea mi-o declar fericită și urc, și urc prin anii mei onești. Mă tot așteaptă împliniri pe măsură și vreau iubirea să n-o înșel; nu păstrez în mine invidie sau ură, eu poeziei mă dărui tot la fel.