Mă doare tot ce nu e românesc...

Aplaudaţi !... aplaudaţi cât mai e lumină. Această ţară 
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă. 
Ne uscă florile secate că suntem învinuiţi de primăvară;
Mamele ne sunt demult ţărână, şi vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuţi mai jos de jos ne facem mai umili. Şi iară
Plângând ne cheamă soarele; a mai murit o primăvară.

Pe mine nu m-aplaudaţi... mă doare tot ce nu e românesc;
Ce n-am trăit este ucis şi moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii şi parcă nu răzbesc
Să merg cu luna la îngălbenit stejarii. Şi moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărţitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis, am plâns de tot ce nu e românesc. 

feb. 2018